Hidrocentrala de la Dobrești și disputa financiară din 1929
Hidrocentrala de la Dobrești, construită pentru București, a ajuns în 1929 în centrul unui conflict financiar care a amenințat alimentarea Capitalei.
Două articole despre hidrocentrala de la Dobrești reconstituie o dispută financiară din perioada interbelică, pornită după construirea unei surse de energie destinată exclusiv Bucureștiului și ajunsă la amenințări cu arbitraj internațional. Potrivit Buletin de București, proiectul a fost gândit pentru alimentarea Capitalei, iar conflictul cu un consorțiu străin a pus în discuție chiar stabilitatea rețelei electrice.
Potrivit Libertatea, hidrocentrala de pe râul Ialomița a fost construită între 1928 și 1930 pentru a alimenta exclusiv Bucureștiul. Publicația notează că lucrarea a fost realizată de un consorțiu franco-belgian prin Societatea Ialomița, cu fonduri de la Primăria București, și că proiectul a fost finalizat în 16 luni, cu ajutorul a 4.000 de muncitori.
Ambele surse arată că instalația avea o putere de 16 MW și o linie de înaltă tensiune de 110 kV, construită special pentru transportul energiei către Capitală. Buletin de București precizează că această infrastructură a fost ridicată pentru consumatorii din București, iar Libertatea confirmă că era destinată exclusiv orașului.
Conflictul a izbucnit în 1929, când criza economică globală a dus, potrivit ambelor articole, la o depreciere de 40% a dolarului american. În acest context, executantul lucrării, identificat de Libertatea drept Hydrofina, a cerut despăgubiri pentru pierderile suferite și fonduri suplimentare, invocând diferențele de curs valutar. Buletin de București spune că reprezentanții consorțiului au cerut acoperirea integrală a acestor diferențe și au presat administrația locală cu noi solicitări financiare.
Potrivit Buletin de București, oficialii români au descris aceste pretenții drept „pretenţii financiare suplimentare, oneroase şi de neacceptat”. Libertatea consemnează, la rândul său, că disputa s-a transformat rapid într-o criză diplomatică, iar consorțiul a amenințat Primăria București cu procese în instanțe internaționale de arbitraj.
Libertatea adaugă că executantul a propus și preluarea centralelor Grozăvești și Filaret printr-un contract de închiriere, propunere respinsă de Primăria București. Buletin de București nu confirmă acest detaliu în fragmentul disponibil, dar ambele texte converg asupra ideii că administrația locală a refuzat presiunile financiare și a încercat să păstreze controlul asupra infrastructurii energetice a orașului.
Pentru București, episodul arată cât de vulnerabil poate deveni un oraș atunci când depinde de o singură sursă de energie construită special pentru el. În materialele consultate nu apare un deznodământ complet al disputei, ci doar etapa în care tensiunile financiare au amenințat direct funcționarea sistemului energetic al Capitalei.