CE Oltenia, între insolvență și planul aprobat la Bruxelles

Documentele Comisiei Europene contrazic teza potrivit căreia problemele Complexului Energetic Oltenia ar fi fost provocate de o negociere greșită a PNRR, arată Profit.ro. Potrivit analizei, compania era deja în pragul insolvenței la finalul lui 2019.

Profit.ro consemnează că, la sfârșitul anului 2019, 46 de furnizori ar fi putut cere deschiderea procedurii de insolvență, iar societatea nu avea capacitatea de a rambursa împrumutul pentru salvare și dobânda aferentă. În aceeași perioadă, costurile generate de certificatele de emisii de CO2 apăsau puternic asupra activității companiei.

Analiza citată de Profit.ro arată că această stare financiară nu rezultă dintr-o interpretare politică, ci din Decizia (UE) 2022/1920 a Comisiei Europene. Documentul menționează că, la data deciziei privind ajutorul pentru salvare, CE Oltenia îndeplinea criteriile prevăzute în dreptul intern pentru o procedură colectivă de insolvență la cererea creditorilor.

Potrivit aceleiași surse, în lipsa unui plan de restructurare notificat Comisiei, compania ar fi intrat automat în lichidare, în temeiul dreptului intern. Profit.ro mai notează că România a fost pusă atunci în fața unei alegeri între restructurare și faliment, nu între menținerea activității neschimbate și o intervenție opțională.

În acest context, Comisia Europeană a aprobat planul de restructurare prin Decizia (UE) 2022/1920, iar analiza citată de Profit.ro vorbește despre un pachet de 2,66 miliarde de euro. Sursa precizează însă că vulnerabilitatea a apărut ulterior, în etapa de implementare a investițiilor.

Profit.ro mai arată că, în dezbaterea publică din vara lui 2026, sunt amestecate frecvent planul de restructurare, jaloanele PNRR, cadrul de decarbonizare din OUG 108/2022 și legea votată de Parlament la începutul lunii august 2026. În opinia citată, fără separarea acestor niveluri, concluziile despre responsabilități rămân aproximative.

Analiza menționează și rolul Transelectrica, invocată ca sursă de evaluare a efectelor asupra sistemului energetic. Pentru România, iar implicit pentru consumatorii din județe, miza rămâne legată de securitatea energetică și de costurile din sistemul național.