De ce s-au închis centralele pe cărbune din CEO

Închiderea centralelor pe cărbune din Complexul Energetic Oltenia nu este prezentată ca efectul unei singure decizii, ci ca rezultatul mai multor presiuni financiare și de reglementare, potrivit G4Media. Sursa arată că scumpirea certificatelor de emisii de dioxid de carbon a împins compania într-o situație critică.

Potrivit G4Media, mecanismul european al certificatelor de CO₂ a fost introdus în 2005, iar poluatorii au fost obligați să cumpere certificate pentru a acoperi emisiile. În cazul CEO, problemele au început în 2018, când numărul certificatelor ce puteau fi cumpărate a fost redus, iar prețul lor a crescut rapid.

G4Media consemnează că, în 2017, un certificat costa aproximativ 5 euro, iar în 2020 prețul urcase la 25-30 de euro pe tonă. La 6 august 2026, același certificat ajunsese la 85 de euro. În același timp, compania folosea grupuri energetice vechi de 30-40 de ani, care necesitau multe certificate și ridicau costurile de producție.

Sursa precizează că, acum 10 ani, CEO avea o putere instalată de peste 4.000 MW și producea permanent mai mult de un sfert din necesarul României. Această poziție în sistemul energetic s-a schimbat pe fondul creșterii costurilor și al obligațiilor de reducere a emisiilor.

În februarie 2020, statul român a acordat companiei un împrumut de urgență de aproximativ 251 de milioane de euro pentru a evita falimentul, relatează G4Media. Potrivit aceleiași surse, sprijinul a fost aprobat de Comisia Europeană și a venit cu condiții de restructurare și decarbonare.

G4Media mai arată că, ulterior, România și-a asumat prin PNRR decarbonizarea sistemului energetic, cu termene și jaloane care influențează finanțarea. În acest context, închiderea centralelor pe cărbune din CEO apare ca parte a unei tranziții energetice mai largi, cu efecte directe asupra producției pe lignit.