Stocarea energiei și rolul centralelor cu pompaj în România
Stocarea energiei este prezentată ca esențială pentru tranziția verde, iar România are deja câteva centrale cu acumulare prin pompaj.
Potrivit Gândul, stocarea energiei este una dintre soluțiile principale pentru echilibrarea producției și a consumului de electricitate, în contextul în care România și Uniunea Europeană accelerează tranziția către surse regenerabile. Publicația arată că variabilitatea energiei eoliene și fotovoltaice face necesare capacități care să preia surplusul și să îl redea în rețea atunci când cererea crește.
Gândul explică faptul că centralele hidroelectrice cu acumulare prin pompaj, sau CHEAP, folosesc energia disponibilă în perioadele cu consum redus pentru a pompa apă dintr-un lac inferior într-unul superior. Când cererea urcă, apa este turbinată în sens invers, iar diferența de nivel devine energie electrică livrată sistemului.
Publicația notează că randamentul acestor centrale este de aproximativ 70–80%, în timp ce sistemele de stocare pe baterii ajung la circa 85–90%. Tot Gândul precizează că bateriile au, în general, o durată de viață de aproximativ 15–20 de ani în regim de cicluri diurne, ceea ce le diferențiază de soluțiile hidroelectrice pentru stocare de mare capacitate și durată mai lungă.
În România, Gândul consemnează că există deja câteva scheme de acest tip, dintre care cea mai importantă este Lotru-Ciunget, pusă în funcțiune la sfârșitul anilor ’70. Publicația mai menționează stațiile Petrimanu, Jidoaia și Aval Lotru, precum și proiectul Frunzaru de pe râul Olt, cu o putere instalată de 200 MW, dar care nu este utilizat din cauza schemei de dezvoltare incomplete și a lipsei de rentabilitate în condițiile actuale.
Gândul mai relatează că un studiu recent indică zece locații favorabile pentru noi proiecte CHEAP, cu o capacitate combinată de peste 2.000 MW. Dintre acestea, Frasin-Pângărați este prezentat ca una dintre cele mai promițătoare investiții, deoarece ar folosi infrastructură hidrotehnică existentă și ar necesita intervenții mai reduse asupra mediului, potrivit publicației.
În același timp, articolul atrage atenția că estimările inițiale de cost pentru Frasin-Pângărați, realizate cu câțiva ani în urmă, indicau aproximativ 300 de milioane de euro și o perioadă de recuperare de circa 11 ani. Gândul notează însă că aceste valori sunt reevaluate în contextul actual, marcat de creșterea costurilor materialelor, energiei și lucrărilor de construcție.
Pentru România, tema stocării energiei rămâne relevantă nu doar pentru integrarea producției regenerabile, ci și pentru stabilitatea rețelei și pentru ritmul viitoarelor investiții în infrastructura energetică, arată Gândul. În acest cadru, CHEAP și bateriile apar ca soluții complementare, fiecare cu avantaje și limite diferite.