Gazprom și-a pierdut pârghia politică în Europa
Gazprom nu mai are aceeași influență politică în Europa, iar încercarea Rusiei de a compensa pierderea pieței europene prin China rămâne incompletă.
Potrivit analizei citate de Gândul din The Moscow Times, Igor Volobuev, fost șef al departamentului de comunicare al Gazprom și fost vicepreședinte al Gazprombank, spune că modelul prin care gazele rusești serveau drept instrument de influență asupra Europei a fost demontat ireversibil.
Înainte de invazia la scară largă a Ucrainei, Gazprom furniza până la 40% din importurile de gaze prin conducte ale Uniunii Europene, iar exporturile totale de gaze naturale ale Rusiei ajungeau la aproximativ 180 de miliarde de metri cubi pe an, consemnează Gândul. În 2025, ponderea Rusiei în importurile europene prin conducte a coborât la 6%, iar exporturile totale au scăzut la 124,7 miliarde de metri cubi, potrivit aceleiași surse.
Gândul notează că proiectele de GNL, precum Yamal LNG și Sakhalin-2, au completat modelul bazat pe conducte, dar nu au schimbat faptul că piața europeană s-a redus puternic. Articolul citat arată că această legătură comercială a consolidat în trecut influența politică a Rusiei, însă deteriorarea infrastructurii și ruperea relațiilor cu Moscova fac puțin probabilă o redeschidere rapidă a pieței.
În privința Asiei, analiza preluată de Gândul spune că redirecționarea exporturilor către China nu a adus venituri comparabile. Potrivit materialului, conducta Power of Siberia a ajuns la o capacitate de 38 de miliarde de metri cubi pe an, iar Power of Siberia 2 nu s-a materializat încă.
Gândul precizează că, în septembrie 2025, Gazprom și compania chineză CNPC au semnat un memorandum obligatoriu din punct de vedere juridic pentru construcția proiectului, dar nu a fost încheiat niciun acord comercial. Articolul mai arată că negocierile privind implementarea au fost descrise de Institutul de Energie și Finanțe drept practic înghețate.
În acest context, analiza citată de Gândul sugerează că Rusia caută un nou echilibru energetic, însă fără să fi găsit încă o alternativă care să înlocuiască vechiul rol al exporturilor de gaze în relația cu Europa.