ICCJ limitează verificările caselor de pensii asupra adeverințelor
Înalta Curte a stabilit că adeverințele de muncă trebuie respectate de casele teritoriale de pensii, iar verificările sunt permise doar în cazurile prevăzute de lege.
Înalta Curte de Casație și Justiție a clarificat că casele teritoriale de pensii nu pot înlătura, după propria apreciere, mențiunile din adeverințele de muncă emise de angajatori sau de deținătorii legali de arhive. Potrivit Adevărul, verificările rămân posibile doar în situațiile expres prevăzute de lege.
Decizia nr. 13/2026 a fost pronunțată la 9 noiembrie 2026, în recurs în interesul legii, procedură prin care instanța supremă dă o interpretare unitară atunci când instanțele au soluții diferite. Adevărul consemnează că hotărârea vizează aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 263/2010 și din normele ei de aplicare.
În esență, casele de pensii trebuie să respecte mențiunile din adeverințe și nu pot înlocui încadrarea atestată în document cu propria evaluare. Potrivit Adevărul, această regulă se aplică adeverințelor eliberate de angajatori sau de deținătorii legali de arhive, iar verificările nu pot fi făcute decât în limitele stabilite de lege.
Publicația arată că excepția privește situațiile în care există suspiciuni privind legalitatea încadrării în fostele grupe I sau a II-a de muncă. În asemenea cazuri, legea permite verificarea documentelor care au stat la baza adeverinței, fără ca asta să însemne o constatare generală de fraudă sau nelegalitate.
Dacă se constată că încadrarea s-a făcut cu încălcarea legislației aplicabile ori dacă documentele justificative nu sunt prezentate, perioadele respective sunt luate în calcul în condiții normale de muncă, notează Adevărul. Aceeași sursă precizează că prezentarea unei adeverințe nu garantează automat acordarea drepturilor de pensie solicitate, fiind necesare și celelalte condiții legale.
În plan practic, decizia contează pentru persoanele care depind de adeverințe de vechime sau de încadrare în condiții speciale ori deosebite, deoarece limitează refuzurile făcute în afara cadrului legal. Pentru solicitanții de pensie, hotărârea oferă o interpretare unitară asupra modului în care trebuie tratate aceste documente, fără a transforma însă verificările permise de lege într-o regulă generală.