UE a cumpărat 12,18 milioane de tone de GNL din Rusia

Potrivit Gândul, statele Uniunii Europene au cumpărat în perioada 1 ianuarie-30 septembrie 2026 12,18 milioane de tone de gaz natural lichefiat din Rusia, pentru care au plătit 7,88 miliarde de euro. Informația apare în contrast cu reacțiile liderilor europeni la acordul anunțat de Donald Trump cu Vladimir Putin privind motorina rusească.

În același material, Uniunea Europeană este prezentată ca un cumpărător important de energie rusească, deși, după invazia Rusiei în Ucraina din februarie 2022, Comisia Europeană a lansat planul REPowerEU pentru reducerea dependenței de hidrocarburile rusești. Gândul amintește și că, în 2014, anexarea Crimeei a dus la conturarea conceptului de Uniune Energetică, menit să diversifice sursele de aprovizionare.

Tot potrivit Gândul, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a spus vineri, 6 noiembrie, că statele europene au continuat să apeleze la Moscova pentru importuri de gaz natural lichefiat și că „Europa nu este lipsită de defecte”. El a făcut această observație după ce a comentat acordul dintre Trump și Putin privind motorina, spunând că a „ridicat o sprânceană” când a aflat despre el.

Materialul citează și o altă formulare atribuită lui Rutte, potrivit căreia Europa ar fi cumpărat GNL în valoare de 6 miliarde de euro. Gândul pune această sumă în paralel cu cifra de 7,88 miliarde de euro din analiza despre importurile europene, fără a explica o diferență metodologică între ele.

Analiza menționată de Gândul se bazează pe datele furnizate de compania globală de date Kpler și pe o evaluare a organizației germane Urgewald. Potrivit aceleiași surse, porturile țărilor UE au primit în intervalul ianuarie-septembrie 2026 o cantitate record de GNL, iar volumul a fost cu 9,5% peste cel din aceeași perioadă a anului trecut.

Pentru cititorii din România, subiectul arată că discuția despre securitatea energetică europeană rămâne deschisă, chiar dacă obiectivul declarat al Bruxellesului a fost reducerea dependenței de energia rusească. În acest context, datele despre importuri și declarațiile oficialilor europeni continuă să conteze în dezbaterea despre aprovizionare și costuri.