Dunărea riscă secete mai lungi și debite extreme
Raportul „Starea climei 2026” avertizează că Dunărea ar putea avea, spre sfârșitul secolului, perioade mai lungi cu ape foarte mici și mai multe zile cu debite extreme.
Raportul „Starea climei 2026” arată că Dunărea ar putea trece, spre sfârșitul secolului, prin perioade mai lungi cu ape foarte mici, dar și prin mai multe zile cu debite extreme, cu efecte asupra alimentării cu apă, agriculturii, navigației și ecosistemelor, potrivit G4Media.
În același material, G4Media consemnează că refacerea accelerată a zonelor umede din bazinul fluviului ar putea aduce beneficii economice nete suplimentare de 47,3 miliarde de euro până în 2075, față de un scenariu cu intervenții limitate. Estimarea apare în capitolul dedicat Dunării din raport.
Cercetătorii Mihai Adamescu și Vlad Amihăesei spun, în analiza citată de G4Media, că refacerea legăturii dintre fluviu și luncile izolate prin îndiguiri și desecări ar putea reduce o parte dintre riscurile aduse de secete și inundații comunităților de pe malul Dunării. Ei menționează deschiderea unor diguri, revenirea apei pe terenuri transformate în suprafețe agricole, decolmatarea canalelor și schimbarea modului de administrare a amenajărilor existente.
Potrivit acelorași cercetători, intervențiile trebuie pregătite în funcție de condițiile locale, cu acorduri privind folosirea terenurilor, compensații și bani pentru întreținere. G4Media notează că luncile conectate la fluviu pot prelua temporar o parte din apa viiturilor, pot susține schimburile cu apele subterane și pot oferi locuri de reproducere și hrană pentru pești.
Raportul indică și că îndiguirea și desecarea au permis extinderea agriculturii, dar au redus aceste funcții naturale. Potrivit inventarului din 1999 citat de G4Media, suprafața luncilor conectate hidrologic din întregul bazin al Dunării scăzuse de la aproximativ 41.605 la 7.845 de kilometri pătrați, ceea ce înseamnă pierderea conectivității pe circa 81% din suprafața istorică.
Analiza hidrologică prezentată de G4Media compară evoluția Dunării la Brăila în perioada 1971–2000 cu cea simulată pentru intervalul 2070–2099. În scenariul cu emisii ridicate, numărul mediu anual de zile cu debit sub 3.000 de metri cubi pe secundă ar crește de la aproximativ 18 la 47, iar zilele cu debite extreme de peste 15.000 de metri cubi pe secundă ar urca de la circa una la zece pe an.
Tot la Brăila, durata medie a episoadelor neîntrerupte cu ape foarte mici ar urca de la 30 la 43 de zile, iar durata maximă simulată, de la 100 la 169 de zile. G4Media precizează că această ultimă valoare descrie un episod extrem din simulări, nu o situație care s-ar repeta în fiecare an.
În același context, autorii citați de G4Media spun că debitul mediu anual spune prea puțin despre schimbările relevante pentru captări, navigație și habitate, unde contează de câte ori sunt depășite pragurile critice și cât durează episoadele. Pentru comunitățile de pe Dunăre și pentru sectoarele care depind de fluviu, miza rămâne una directă: apă mai puțină sau prea multă, costuri mai mari și presiune pe agricultură, transport și alimentarea cu apă.