Criza energetică, pusă de un expert pe seama deciziilor din 30 de ani
Petru Ianc spune că actuala criză energetică din România vine din decizii acumulate în ultimele trei decenii, pe fondul opririi reactoarelor de la Cernavodă.
Petru Ianc, doctor inginer și membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România, a descris criza energetică din România ca pe rezultatul unor decizii adunate în ultimele trei decenii. Potrivit Gândul, analiza sa leagă situația actuală de restructurarea sistemului energetic, de închiderea unor capacități și de dezechilibrele dintre producție și consum.
În relatarea publicată de Gândul, Cernavodă apare ca unul dintre punctele sensibile ale momentului: ambele reactoare sunt oprite, iar acest lucru reduce disponibilul de energie într-o perioadă în care sistemul are nevoie de echilibru. Sursa notează și că Dunărea a ajuns la un nivel critic, fără a oferi însă cifre exacte privind debitul sau impactul operațional.
Petru Ianc spune că problema nu poate fi explicată doar prin secetă sau prin evoluțiile recente de pe piață. Potrivit Gândul, el pune criza în legătură cu transformările începute după 1998, când fostul sistem integrat RENEL a fost restructurat, iar sursele hidro, nucleară și pe cărbune au fost separate și obligate să concureze într-un model nou.
Expertul amintește, în această logică, că înainte de restructurare energia era vândută la un preț mediu, după ce producția din surse diferite era agregată într-o singură structură. Gândul consemnează că, în opinia sa, această schimbare a venit pe fondul reducerii treptate a capacităților clasice, al închiderii unor mine și centrale și al rămânerii nefinalizate a unor proiecte importante.
În același material, Petru Ianc vorbește și despre proiectul inițial de la Cernavodă, despre care afirmă că prevedea cinci unități. El susține că finalizarea lor ar fi însemnat aproximativ 3.500 MW de capacitate nucleară, dar această estimare îi aparține și este prezentată de Gândul ca parte a argumentației sale, nu ca o evaluare oficială.
Pe partea de piață, Gândul arată că România ajunge uneori să producă mai multă energie decât consumă și să o exporte la prețuri mai mici, iar seara să cumpere energie mai scump, când producția fotovoltaică scade și consumul crește. Sursa nu indică volumele tranzacționate și nici diferența exactă de preț, dar descrie această alternanță ca pe una dintre tensiunile curente ale sistemului.
În contextul local și național, analiza publicată de Gândul sugerează că presiunea asupra sistemului energetic rămâne legată de investițiile întârziate, de capacitățile scoase din funcțiune și de modul în care producția este împărțită între surse. Pentru consumatori și companii, miza imediată rămâne stabilitatea pieței și costul energiei, în condițiile în care sursele disponibile nu acoperă uniform cererea din toate momentele zilei.