ÎCCJ clarifică plata concediului neutilizat la încetarea muncii

Înalta Curte de Casație și Justiție a clarificat, potrivit HotNews, că zilele de concediu de odihnă neutilizate pot fi compensate în bani la încetarea raportului de muncă atunci când angajatorul nu a oferit salariatului posibilitatea efectivă de a le lua.

HotNews arată că decizia vine pe fondul regulilor din Directiva 2003/88 privind organizarea timpului de lucru și al prevederilor din Codul muncii, care stabilesc dreptul la un concediu anual de odihnă de cel puțin 20 de zile lucrătoare. Publicația notează că miza este una financiară, deoarece zilele acumulate pot genera costuri la încetarea contractelor de muncă.

În context, HotNews explică faptul că angajatorul are obligația să acorde concediul în fiecare an și să îl programeze individual sau colectiv, iar salariatul trebuie să îl efectueze în perioada stabilită. Tot publicația precizează că, dacă din motive justificate concediul nu poate fi luat în anul în care s-a născut dreptul, el trebuie acordat în termen de 18 luni de la începutul anului următor.

După expirarea acestui termen, concediul nu mai poate fi acordat în natură, însă HotNews consemnează că el poate fi compensat în bani la încetarea contractului de muncă. În aceeași logică, publicația arată că ÎCCJ a stabilit că plata este datorată atunci când angajatorul nu a oferit salariatului posibilitatea efectivă de a exercita dreptul la concediu.

Pe de altă parte, dacă angajatorul a oferit această posibilitate, iar salariatul a ales să nu își ia concediul, HotNews scrie că obligația de compensare în bani nu mai există. În acest scenariu, zilele neutilizate pot fi considerate pierdute din punct de vedere al acordării în natură, dar numai în condițiile descrise de instanță și de cadrul legal invocat.

Tot HotNews menționează că, în ipoteza în care compensarea financiară poate fi cerută, termenul de prescripție este de 3 ani de la încetarea raportului de muncă. Publicația mai notează că discuția despre soldurile istorice de concediu este relevantă pentru modul în care companiile își gestionează obligațiile față de salariați și costurile aferente la finalul contractelor.

În plan practic, decizia este importantă pentru angajații și angajatorii din România, inclusiv din județ, deoarece clarifică faptul că termenul de 18 luni nu duce automat la pierderea dreptului în toate situațiile. Potrivit HotNews, criteriul decisiv rămâne dacă salariatul a avut sau nu posibilitatea efectivă de a-și lua concediul.