Urgențele din România, sub presiune. Italia taxează non-urgențele
HotNews relatează că urgențele sunt aglomerate de pacienți fără probleme grave, iar Italia aplică o taxă de aproximativ 25 de euro pentru astfel de cazuri.
Raed Arafat a spus, într-un dialog cu HotNews, că educația medicală a populației este importantă, dar nu poate înlocui evaluarea medicală, în contextul presiunii asupra sistemului de urgențe din România.
Potrivit HotNews, medicii de urgență reclamă numărul mare de pacienți care ajung la camera de gardă cu probleme ce pot fi rezolvate și în altă parte. Publicația arată că, în mai multe țări europene, inclusiv Italia, Bulgaria și Lituania, există mecanisme prin care pacienții fără o urgență reală pot fi descurajați să folosească serviciile de urgență pentru situații minore.
HotNews consemnează că, în Italia, oamenii pot apela numărul unic 112 sau se pot prezenta direct la camera de gardă, însă dacă medicii stabilesc că nu există o afecțiune cu adevărat urgentă, pacientul plătește o taxă modică, de aproximativ 25 de euro, pentru consultație. Dacă starea este urgentă și gravă, costurile sunt acoperite integral de Sistemul Național de Sănătate.
În același dialog, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență a ridicat întrebarea dacă o astfel de măsură ar putea fi luată în calcul și în România, dar fără a formula o decizie sau o măsură deja adoptată. El a avertizat că o taxă ar putea descuraja și pacienții vulnerabili să ceară ajutor la timp, dacă le este teamă de costuri.
HotNews mai notează că, la nivel european, supraaglomerarea unităților de primiri urgențe și lipsa de personal medical rămân probleme recurente, iar mulți pacienți se prezintă la camera de gardă pentru afecțiuni care nu reprezintă urgențe reale. În acest context, exemplul italian este prezentat ca o posibilă soluție de descurajare, nu ca o politică deja anunțată pentru România.
Pentru pacienții din județ, tema are legătură directă cu timpul de așteptare și cu accesul la tratament atunci când apare o problemă medicală serioasă. Discuția rămâne însă una despre opțiuni comparate între state, nu despre o măsură confirmată la nivel național.