Instalație CCS din Sluiskil a intrat în funcțiune

Instalația de captare și stocare a carbonului din Sluiskil, în provincia Zeelanda din Olanda, a fost pusă în funcțiune, iar proiectul este prezentat de surse drept cel mai mare proiect comercial CCS din Europa. Potrivit HotNews, inaugurarea a avut loc luni, în timp ce Profit.ro scrie că instalația a intrat în funcțiune.

Potrivit HotNews, instalația a fost dezvoltată de Yara International, iar Profit.ro notează forma „Yala International” în materialul său. În ambele relatări, proiectul este legat de fabrica de amoniac și îngrășăminte din Sluiskil și de obiectivul de a reduce emisiile generate de această unitate industrială.

HotNews consemnează că instalația va capta și lichefia până la 800.000 de tone metrice de CO2 pe an, iar Profit.ro menționează aceeași capacitate anuală, exprimată în tone de CO2. Tot HotNews estimează că, în 15 ani, vor fi eliminate aproximativ 12 milioane de tone de CO2, în timp ce Profit.ro descrie proiectul ca fiind cofinanțat de Uniunea Europeană.

Conform celor două surse, dioxidul de carbon captat va fi transportat pe mare în Norvegia și depozitat permanent sub fundul mării de către Northern Lights. HotNews precizează că stocarea se va face la 2,6 kilometri sub fundul mării, pe platoul continental norvegian, iar Profit.ro confirmă traseul către Norvegia și rolul operatorului de transport și stocare.

În relatarea HotNews, prim-ministrul norvegian Jonas Gahr Stoere a spus că proiectul de la Sluiskil oferă o soluție „atât avansată din punct de vedere științific, cât și viabilă din punct de vedere comercial”. Tot aceeași sursă arată că Uniunea Europeană intenționează să folosească tehnologia CCS pentru a contribui la obiectivul de emisii nete zero până în 2050, mai ales în procese industriale unde alternativele cu emisii reduse de carbon nu sunt încă disponibile.

Pe 27 august 2026, surse din propria acoperire relatau despre proiectul Havstjerne din Marea Nordului, susținut de UE, care viza captarea CO2 industrial și stocarea lui permanentă sub fundul mării. Pe 16 august 2026, aceeași acoperire nota că România a creat un mecanism pentru compensarea fermelor piscicole pentru carbonul captat, prezentat ca model unic în UE.

Proiectul din Sluiskil arată cum industria europeană încearcă să extindă captarea și stocarea carbonului la scară comercială, într-un domeniu urmărit atent și de companiile mari consumatoare de energie. Pentru cititorii din România, evoluția poate conta mai ales ca reper pentru investiții industriale și pentru modul în care sunt finanțate tehnologiile de reducere a emisiilor.