Bălăceanu cere o arhitectură antidrone mai rapidă

Virgil Bălăceanu, general în rezervă, a spus la Digi24 că România trebuie să își construiască rapid o arhitectură de combatere a dronelor și să nu aștepte până în 2030 finalizarea programelor de înzestrare.

Potrivit Digi24, el a afirmat că țara are nevoie de mijloace proprii și de sprijin aliat „nu mai târziu de toamna aceasta”, iar capabilitățile naționale deja disponibile ar trebui folosite în paralel. Bălăceanu a legat această urgență de termenele lungi ale programelor de achiziții și a spus că soluțiile trebuie căutate imediat.

În același material, generalul a indicat ca variantă rapidă sprijinul Slovaciei, care ar urma să disloce în România un detașament și radare capabile să detecteze drone la altitudini joase. Digi24 consemnează că Bălăceanu a făcut trimitere la radarele israeliene de tip ELTA aflate în dotarea slovacă și la eficiența lor în astfel de misiuni.

Tot potrivit Digi24, el a spus că România ar trebui să ia în calcul și o colaborare cu Franța, inclusiv pentru o posibilă dislocare temporară a unor radare Ground Master 200. Bălăceanu a menționat că aceste echipamente ar putea fi utile până la intrarea în dotare a celor 12 radare comandate prin programul SAFE.

Declarația sa vine după ce, pe 14 august 2026, o dronă s-a prăbușit la Luncavița, în județul Tulcea, după intrarea în spațiul aerian românesc, iar Ilie Bolojan și Ministerul Apărării Naționale au cerut accelerarea dotării armatei cu sisteme antidrone. Pe 1 septembrie 2026, ministrul interimar Cătălin Predoiu a spus că România are nevoie de un concept de apărare împotriva dronelor înainte de modificarea legislației.

Pe 27 iulie 2026, Bălăceanu explicase că sistemele de apărare la sol nu pot fi distribuite în toate zonele vulnerabile ale spațiului aerian. În materialele preluate de Google News — România, știrea despre arhitectura de combatere a dronelor apare doar ca titlu și temă, fără detalii factuale noi față de Digi24.

În acest context, mesajul transmis de generalul în rezervă pune accent pe ritmul cu care România poate combina capabilități proprii, sprijin aliat și echipamente deja disponibile pentru protecția spațiului aerian.