Olanda a mutat 86 de tone de aur la Londra
Banca centrală a Țărilor de Jos a transferat 86 de tone de aur la Londra, invocând tensiuni geopolitice și nevoia de mobilizare mai rapidă a rezervelor.
Potrivit De Nederlandsche Bank, banca centrală a Țărilor de Jos, instituția a mutat 86 de tone din rezervele sale de aur aflate în Statele Unite și Canada către Londra, pe fondul tensiunilor geopolitice în creștere.
DNB a explicat că aurul păstrat în capitala britanică poate fi tranzacționat mai ușor decât cel depozitat la New York sau Ottawa. Banca a spus că această amplasare îi permite să mobilizeze rezervele mai rapid dacă apare o situație de criză.
În același context, Olaf Sleijpen, președintele DNB, a afirmat că măsura a îmbunătățit capacitatea de mobilizare a rezervelor de aur. El a adăugat că instituția nu se așteaptă să fie nevoită să folosească efectiv aurul, dar consideră necesară consolidarea rezilienței și a gradului de pregătire.
La sfârșitul anului 2025, rezervele totale de aur ale Țărilor de Jos erau de 612,4 tone și erau evaluate la 72,2 miliarde de euro, potrivit DNB. Înaintea operațiunii, 31,3% din aurul olandez era depozitat la New York, 19,7% la Ottawa, 18,1% la Londra și 30,8% în Țările de Jos.
După transfer, ponderea aurului păstrat în Statele Unite și Canada a coborât la 18,5%, iar Londra a ajuns la 32,1% din rezerva olandeză. DNB a precizat că aurul rămas în Țările de Jos reprezintă în continuare 30,8% din total.
Operațiunea nu a însemnat mutarea fizică a întregii cantități de 86 de tone. Potrivit Mediafax și Digi24, transferul a combinat tranzacții de cumpărare și vânzare cu transport fizic de lingouri, iar peste 27 de tone au fost mutate din Statele Unite și Canada la Zeist, în Țările de Jos.
O cantitate echivalentă a fost apoi trimisă din Zeist la Londra, fără topirea lingourilor. DNB a spus că, prin această metodă, riscurile asociate deplasării unei cantități mari de aur au fost distribuite mai bine.
NewsWeek România a relatat, la rândul său, că repoziționarea rezervei a fost făcută pe fondul incertitudinilor geopolitice. În ansamblu, decizia arată modul în care o bancă centrală își poate ajusta depozitarea rezervelor în funcție de accesibilitate și de riscurile percepute la nivel internațional.